Editoriale Noutati

Onoarea si eticheta in artele martiale

Ce mai poate insemna in zilele noastre eticheta (mai ales cea din artele martiale) intr-o societate din ce in ce mai bolnava, lipsita de repere si valori reale la care sa se raporteze, intr-o societate in care ridicolul, nesimtirea, nepasarea, indiferenta, oportunismul, arivismul, ipocrizia, obscenul, mitocania, violenta, lipsa de compasiune, etc…, sunt permanent si aproape obsesiv ridicate fiecare in parte la rang de virtute, atat in spatiul social in care noi ne desfasuram activitatile cotidiene, cat mai ales prin mijloacele media (in mod special cele de imagine). Ce trairi interioare sau ce gesturi pline de compasiune si respect mai poate trezi aceasta eticheta in omul contemporan si, in mod special, in cel de tip occidental, plin de griji si care “beneficiaza” pana la refuz de toate acele “valori spirituale” pe care le-am enumerat mai sus ?
Curtoazia Extremului – Orient e bine cunoscuta insa, in realitate, traditia si eticheta orientala sunt astazi in cea mai mare parte uitate. Un rol important in salvarea acestei etichete milenare il au artele martiale care urmeaza eticheta ceruta de codul onoarei samurailor (BUSHIDO).
Chiar societatea europeana si, in mod special, cea romaneasca, au avut si ele un cod de principii morale foarte bine structurate(si imi place sa cred ca el mai exista inca…), unele enuntate si tiparite in diferite editii (acele coduri ale bunelor maniere), altele (care formau de fapt filonul principal al acelor “coduri”) erau principiile crestine si bineinteles cele etice ancestrale, mostenite de noi din generatie in generatie de la stramosii nostri daci.
Unde au disparut toate aceste principia ? Unde este acum aceasta “eticheta” si cum se mai manifesta ea in aceste moment ? Vom spune ca ea exista inca in acele carti dar ea se mai manifesta in realitate in viata de zi cu zi, in relatiile dintre oameni ? Mai avem oare nevoie de ea in aceasta viata plina de “sfaturi si retete de succes”, oferite gratis (dar cu ce scop???) de catre toate canalele mass-media, de catre scoli si aproape toate institutiile cu care omul contemporan intra in contact ?
Personal, cred cu tarie ca aceasta eticheta este singura care ne mai poate salva de la disparitia noastra ca fiinte umane si de la transformarea noastra in niste corpuri fizice, dotate cu un ego imens, incapabile de vreun sentiment de compasiune si respect fata de semeni, fata de inaintasi , implicit fata de noi insine, inclinate aproape ireversibil spre verbul “ a avea” si ignorand aproape total verbul “a fi”.
Unde poate aceasta eticheta, sa prinda radacini solide si sanatoase, intr-o societate ca cea amintita mai sus, daca nu in sala de arte martiale (dojo)?

Astazi, cand toate aceste show-uri mediatice, in care diferiti indivizi se intrec in lupte cu reguli stabilite si care in arsenalul lor ca luptatori (dar mai ales ca actori intr-o piesa regizata de catre media), au un intreg bagaj de insulte, de gesturi obscene si violente, poate parea aproape imposibil sau chiar ridicol si hilar, faptul ca altadata, reguli stricte de curtoazie puteau face parte din antrenamentul unor oameni, al caror destin era adesea, sa moara pe câmpul de lupta – SAMURAII.
Aceasta etica manifestata de catre samurai se regasea in raport direct cu morala ZEN.
Artele martiale, inseamna mai mult decat o lupta in ring sau intr-un film bine regizat, in artele martiale dovada supraomului nu o da luptatorul fioros si invincibil, prezentat in filmele si in intrecerile sportive „la moda”, ci acela care va reusi sa gaseasca sentimentul armoniei si plenitudinii interioare, invingandu-se pe sine insusi.
Arta martiala este arta pacii, iar arta pacii este cea mai grea: trebuie sa castigi fara sa te bati !!!
Respectarea unei etichete atat in sala de antrenament (dojo), cât si in viata de zi cu zi in societate, dar mai ales respectarea unor reguli (care amintesc de codul „Bushido” al samurailor) bazate pe respectul de sine, pentru cei din jur si fata de inaintasi, fac din artele martiale una dintre cele mai moderne si mai eficiente metode de educare si formare a caracterelor nobile de care societatea noastra are atata nevoie!
Eticheta este deasemenea unul dintre cei mai importanti factori prin care artele martiale se diferentiaza de sport ca fenomen social.
Manifestarea acestei etichete in sala de antrenament, este prelungita inevitabil si am putea spune aproape obligatoriu in viata cotidiana.
Totul, in gestica elementara, cotidiana, chiar mersul, tinerea unui obiect in mâna, devin concise, sobre, frumoase. Incetinirea gestului, nonsalanta aparenta a razboinicului, va ascunde tensiunea nervoasa care, de obicei este permanenta, caci : “…el trebuie sa fie tot timpul in garda…“.
Formele prin care ea se manifesta si care sunt obligatorii in sala de antrenament (tipurile de salut, respectul acordat maestrului, ierarhiei gradelor, celor mai in varsta, colegilor de antrenament, atentia acordata profesorului pe timpul sedintei de pregatire etc.), se prelungesc inevitabil in afara dojo-ului, slefuind caracterul practicantului si contribuind decisiv la “umanizarea” lui si la sporirea rezistentei lui la factorii nocivi amintiti mai sus, care nu au alta finalitate decat erodarea lui ca fiinta umana. Ea devine in acest sens, o etapa foarte importanta in dobandirea stapânirii de sine, in depasirea limitelor existentei sale si in castigarea adevaratei „batalii” a vietii si anume cea a sinelui cu sine insusi.

Calea martiala incepe si se termina cu politetea , fii politicos in mod sincer si corect tot timpul“. (Masutatsu Oyama)

OSU !

Gruia Docan
4 dan kyokushinkai
Presedinte Budo Gym Club-Bucuresti