Nitobe Inazo, profesor universitar doctor la universitatea imperiala din Kyoto – Japonia, in cartea sa “Bushido – Codul Samurailor” (aparuta in Romania la editura Herald) spune ca :
“Samuraii reprezinta o clasa sau o casta de razboinici intemeiata pe la sfarsitul secolului al XII-lea, in plin feudalism medieval, intr-o perioada de inceput a shogunatului Kamakura. Selectia samurailor se facea pe criterii severe in privinta calitatilor fizice si sufletesti ale luptatorului. Bushido, codul principiilor morale ale acestor cavaleri, incorpora in concept aceste “table ale legii” care preexistau in inimile lor. Sursele acestui cod sunt profund religioase: shintoismul si budismul Zen. Disciplinele fizice: scrima (ken-jiu-tsu), tragerea cu arcul (kiu-jiu-tsu), judo, jiu-jitsu, manuirea evantaiului de fier de razboi (tes-sen), aruncare sulitei (nagotana), au fost transformate de maestrii de lupta, adepti ai budismului zen, in discipline ale spiritului menite sa dezvolte in discipol vointa, puterea de concentrare si stapanirea de sine. Sabia, sufletul samuraiului, era un lucru spiritual.
Razboinicii care dovedeau insusiri superioare erau initiati in tehnicile esoterice ale acestor discipline, tehnicile de lupta devenind totodata 
mijloacele de desavarsire interioara si cai ce duc la iluminare (satori). Samuraiul ducea o viata simpla si sobra, ascetica si care semana mult cu cea a calugarilor; unii luptatori chiar imbracau rasa de calugar peste armura si isi radeau capul. Invataturile religioase si preceptele inteleptilor chinezi le-au substantializat sufletul in care impacarea cu soarta, detasarea de cele lumesti, seninatatea in fata mortii, dragostea de glie, pietatea filiala, devotamentul pentru Daimyo sau Shogun se invedereaza ca sublimul rod. Ratiunea de a fi a samuraiului era de a suferi pentru binele altuia si crezul lui se traducea, in ultima analiza, in supremul gest: acela de a muri pentru altul, a fi credincios celui pe care il slujesti pana la moarte, si mai mult, a-l “urma in moarte” (junshi).
Nu putem sa nu simtim in aceasta maretia “sufletului japonez” (Yamato Damashi), suflet pe care il pot exprima atat de fericit gingasa floare de cires si teribila sabie de samurai.”
Samuraii – istoric vorbind
Cu mai bine de 2000 de ani in urma, Japonia a purtat nenumarate razboaie in China si Coreea, prilej cu care au aparut samuraii, razboinicii care intre secolele al IX-lea si al XII-lea formau deja o clasa sociala de sine statatoare. Ei erau vasali directi shogunului, dar si daimyo-ului – nobilul feudal. Cand se terminau razboaiele si japonezii se retrageau in tinuturile lor, era nevoie de o forta care sa apere shogunatul si tinuturile diverselor clanuri, care luptau unele impotriva altora, sau impotriva shogunului pentru suprematie, iar aceasta forta au constituit-o samuraii.
Numele lor, samurai, se trage din verbul japonez “saburo” care inseamna “a servi”. Ei aveau rolul de a apara pe shogun si daimyo, carora le datorau fidelitate neconditionata si asistenta militara imediata, formand nobilimea militara a Japoniei medievale. In fond, erau soldati care serveau ca forta militara, pentru care primeau diverse foloase. Este de mentionat ca prin anii 1500-1600 multi europeni au devenit samurai, indeosebi marinari si calatori englezi, olandezi sau francezi, care – la randul lor – au primit si ei de la shoguni sabiile daisho, sate spre stapanire, pe locuitorii acestora ca servitori personali, precum si plata in multi koku (un koku era egal cu aproximativ cinci banite de orez), intocmai ca orice samurai de origine nipona, ei stapanind aceste sate cu tot ce respira in ele, avand drept de viata si moarte asupra lor.
In Japonia medievala singurii care aveau dreptul sa poarte sabie erau samuraii. Razboinicul samurai era echipat cu armura-cuirasa si coif din 
placi de fier bogat ornamentate, purta incaltari din piele de urs si umbla calare, cu harnasamente grele si ornate somptuos. Cand se angaja in slujba shogunului, el primea sabiile-pereche zise “daisho”, una lunga numita katana, alta scurta – wakizashi, pe langa care purta un arc mare si tolba cu sageti.
In afara mestesugului armelor, samuraiul trebuia sa stie sa cante la un instrument, de obicei la flaut, dar ei erau si literati si filosofi; intre obiceiurile lor intra si compunerea de poeme. Facand parte din aristocratie timp de secole, samuraii si-au format propria cultura, adaptand practici chineze, cum ar fi ceremonia ceaiului, pictura in alb/negru, gradinile rock (cu pietre) si poezia, in randurile samurailor fiind extrem de rare cazurile de analfabeti. Cultura samurailor a fost influentata de budhism si filosofia Zen si intr-o mai mica masura de confucianism si Shinto; meditatia fiind o cale excelenta pentru a calma mintea cuiva.
Calea razboinicului – moartea
Este demn de retinut ca moartea nu i-a ingrozit niciodata pe japonezi, pentru care ea inseamna o fireasca si binefacatoare reintegrare in natura a defunctului, care devenea spirit, urmand sa-i protejeze pe cei vii, daca acestia continuau sa-l venereze. Codul samurailor – Bushido – continea ideea de onoare, respect fata de cuvantul dat, de sacrificiu pentru suzeran si dispret fata de moarte; esenta sa era simtul datoriei. Am putea spune ca samuraii erau pentru Japonia, ceea ce erau cavalerii Europei din aceleasi timpuri, cu deosebirea ca in codul Bushido lipsea idealul religios. Codul Bushido era codul moral al vietii samurailor; etica Bushido sustinea ca un copil crescut intr-o familie de militari, care nu dovedeste respect filial fata de parintele sau, nu va deveni niciodata un adevarat samurai, caci nu-si va respecta nici stapanul, pregetand sa-si dea viata pentru acesta, act final pentru care era pregatit orice samurai.
Daca un razboinic samurai pierdea o batalie pentru stapanul sau, ori pentru a evita umilinta captivitatii, ca protest sau doar pentru a-si 
demonstra credinta fata de stapan, a aparut practica “harakiri”, ceea ce inseamna “a-ti spinteca burta”, numit mai tarziu cu un cuvant derivat din limba chineza – seppuku. In situatiile de mai sus, acesta era un act voluntar, dar el devenea obligatoriu, ca o favoare ce se facea daca samuraiul era condamnat la moarte. Ritualul sinuciderii era acelasi: se facea cu un pumnal special, intr-o incapere speciala, asistat de martori, intre care cel mai bun prieten era desemnat a-i face sinucigasului serviciul de a-l decapita dupa ce acesta isi facea harakiri.
Trebuie avut in vedere ca samuraii n-au constituit niciodata ceea ce am numi acum o armata; ei erau o clasa sociala, care, incepand din secolul al XVII-lea isi pierde functia de forta militara, devenind in timp birocrati aristocratici pentru daimyo, sabiile lor devenind mai mult o emblema simbolica a puterii decat o arma utilizata in viata de zi cu zi, cum se intampla cu secole in urma.
Declinul…
In anii 1100 se constituie ca sistem de norme cu caracter cutumiar (consfintit prin practica indelungata) si transmis oral, codul Bushido, care continea parametri intre care se desfasura viata samurailor. Incepand de prin anii 1600-1800 samuraii devin mai mult decat razboinici, implicandu-se in viata politica, culturala si economica a societatii japoneze. In anii 1800 incepe declinul institutiei samurailor, desi, codul este institutionalizat prin doua edicte imperiale: primul vizand armata si marina in 1882 si cel de al doilea privind sistemul educational in 1890. Acest inceput de declin a fost posibil datorita sosirii vapoarelor marinei SUA, care a folosit puterea de foc pentru a forta Japonia sa-si deschida frontierele pentru comert. Tehnologia archebusiera a fost o contributie majora la disparitia samurailor clasici. Desi samuraii si-au pastrat privilegiile, Imparatul Meiji a abolit dreptul lor de a mai purta katana in public, cum si pe acela de a executa pe cei care ar fi dovedit lipsa de respect sau pentru alte cauze, ca pana acum. Astfel, dupa sute de ani de dominatie ei nu mai constituiau acum o forta politica si militara. Imparatul Meiji a abolit drepturile samurailor in favoarea unei armate moderne, scolita intr-o traditie straina, intai in institutii din Vest, apoi chiar in Japonia cu sprijinul unei misiuni militare franceze. Multi samurai s-au oferit voluntari in armata moderna, au avansat pregatindu-se ca ofiteri, dovedindu-se ca soldatii proveniti din samurai erau cei mai motivati, mai disciplinati si instruiti in mod exceptional. Dupa infrangerea Japoniei in cel de al doilea razboi mondial, sunt abrogate cele doua edicte 
imperiale din era Meiji, codul Bushido devenind o optiune voluntara, neinstitutionalizata. Nemaiexistand ratiunea pentru care, cu secole in urma, au aparut samuraii, nici razboaiele intre clanuri, nici daimyo, nici shogunii, in mod firesc au disparut si samuraii.
Samuraii – aceasta elita a societatii feudale nipone – au supravietuit timp de secole, ghidati de principiile drepte ale codului Bushido, invataturile lor putand fi intalnite si astazi, in viata de zi cu zi, dar mai ales in artele martiale, cum ar fi arta manuirii sabiei – Kendo.
Damian Deheleanu
2 dan kyokushin karate
Secretar General Budo Gym Club