Interviuri

Daniel Ghita – “Un campion pentru Romania”


Revista Budo Gym: Iti multumim ca ai fost de acord cu acest interviu! Suntem onorati de prezenta unui mare campion al artelor martiale romanesti pe prima pagina a revistei noastre.
Vreau în primul rând sa te felicit pentru victoria de sambata 10 martie din Gala K-1 de la Zagreb, cand ai „recidivat” cu un KO de senzatie, un „mawashi jodan” devastator, in fata proaspatului campion mondial Super Kombat, ucrainianul Sergey Lascenko!
Stim ca l-ai mai invins pe ucrainian in 2009 in finala turneului K-1 de calificare de la Tokyo, tot printr-un KO in prima repriza. Acest Sergey Lascenko in ultimul an a disputat 5 meciuri toate castigandu-le prin KO ! De data asta a fost mai dificil pentru tine ?

Daniel Ghita: Intr-adevar, de data aceasta a fost mult mai dificil, deoarece Sergey Lascenko s-a pregatit in ultima perioada in Olanda cu Badr Hari si cu antrenorul acestuia, pregatirea din Olanda fiind mult superioara celei pe care ar fi facut-o in Ucraina, iar acest fapt s-a reflectat si in parcursul sau din ultimul timp, ucrainianul fiind neinvins de doi ani. Insa lupta a decurs foarte bine pentru mine astfel incat spre finalul partidei Lascenko „a facut cunostinta” cu lovitura mea de picior (jodan mawashi) si din acel moment totul s-a terminat pentru el…

R.B.G.: Stim ca te pregatesti la Amsterdam cu Anil Dubar de la Kamakura Dojo. Cum a fost aceasta colaborare, care s-a dovedit a fi una fructuoasa daca ar fi sa ne uitam la toate rezultatele obtinute de tine in ultimii ani?

D.G.: Colaborarea mea cu Anil Dubar a inceput de acum 6 ani de zile. In primii trei ani, inainte de fiecare meci important mergeam intotdeauna cu doua saptamani inainte in Olanda pentru pregatire, ceea ce era foarte dificil pentru mine (asta si din cauza rigorilor impuse de statutul pe care il aveam atunci de ofiter intr-un serviciu special). Acum trei ani am decis sa ma mut definitiv in Olanda unde ma antrenez zilnic impreuna cu Anil si datorita acestui fapt rezultatele nu au intarziat sa apara.

R.B.G.: Inca mai traim cu totii emotiile si bucuria pe care ne-ai facut-o anul acesta pe 28 ianuarie prin castigarea titlului de campion mondial „It’s Showtime” la categoria grea, titlu detinut pana in anul 2010 de marocanul Badr Hari.
As dori pentru cateva momente sa rememoram finala pe care ai disputat-o cu egipteanul Hesdy Gerges. Cum a fost aceasta finala pentru tine? Poate fi considerata o revansa pe care ai asteptat-o si pentru care te-ai pregatit mult? Spun acest lucru deoarece stim ca ai luptat prima oara cu acest egiptean in martie 2011, un meci in care tu ai facut spectacol insa decizia arbitrilor (o eroare pe care nu as dori sa o comentez aici) te-a privat de o victorie care, dupa parerea multora, era evidenta.

D.G.: Am asteptat aceasta revansa ca sa pot demonstra tuturor ca decizia arbitrilor din prima mea partida cu acest egiptean a fost una gresita. Intr-adevar, in meciul din martie 2011, in runda a doua, Gerges mi-a aplicat o lovitura sub centura insa arbitrul de centru m-a numarat crezand ca a fost o lovitura „valida” in abdomen… In revansa din ianuarie 2012 diferenta dintre noi doi a fost evidenta, nu i-am mai acordat nici o sansa lui Gerges de a mai spera la ceva.

R.B.G.: Acest egiptean, stim ca este, sau mai bine zis era pana la aceasta finala cu tine, o ”nuca tare” cum se spune, nimeni nu a reusit pana la finala din 28 ianuarie sa-l faca KO, multi dintre cei cu care s-a luptat fiind sportivi cunoscuti din circuitul K1, printre care si renumitul Sem Schilt. Si in ce mod l-ai facut KO… cu un croseu devastator, care ar fi pus la pamant pe oricine. Putem spune ca totul a decurs ca la antrenament… fantastic!! Cred ca esti foarte multumit de ceea ce ai realizat si de modul in care ai abordat aceasta finala, nu-i asa?

D.G.: Sunt foarte multumit de modul in care m-am comportat in acest meci si pot spune ca este unul dintre putinele mele meciuri in care totul mi-a iesit ca la antrenament. Egipteanul a avut o frecventa foarte buna, insa eu am incercat intotdeauna sa-l stopez imediat ce incepea o serie ofensiva. I-am „citit” destul de repede toate combinatiile si drept urmare l-am trimis in „lumea viselor” cu acel croseu de stanga, fara a mai lasa de aceasta data arbitrilor, loc de vreo interpretare.

R.B.G.: Esti deja un nume in artele martiale mondiale! Esti cel mai bun „produs” al artelor martiale romanesti de pana acum! Cred ca lumea ar dori sa afle cat mai multe despre tine deoarece tu ai devenit un idol pentru multi tineri practicanti de arte martiale si nu numai. Pentru inceput spune-ne cum ai descoperit artele martiale?

D.G.: Am inceput artele martiale cu judo in anul 1990 sub indrumarea profesorului Dan Deliu. In primul an de practica mi-am fracturat o mana fiind obligat sa fac o pauza de trei ani. Am revenit la acelasi maestru Dan Deliu, in anul 1994, si din acel moment am inceput sa practic kick boxing.

R.B.G.: Pentru multi, intrarea in dojo si primul antrenament sunt de neuitat. Iti amintesti cum a fost?

D.G.: Bineinteles ca imi aduc aminte prima mea intrare in dojo…eram foarte emotionat dar totodata foarte bucuros pentru faptul ca mi s-a indeplinit un vis si anume acela de a practica artele martiale, insa pe atunci recunosc ca nu m-am gandit nici o secunda ca as putea sa ajung pana aici (n.r. la aceste rezultate de exceptie).

R.B.G.: Stim cu totii ca pentru multi dintre marii maestri se spune ca stilul i-a ales pe ei si nu invers. Tu de ce ai ales stilul pe care-l practici?

D.G.: As putea sa spun fara lipsa de modestie, ca stilul kick boxing m-a ales pe mine. Spun acest lucru deoarece pana sa ajung sa practic kick boxing am incercat judo apoi fotbal, baschet dar nici unul dintre aceste sporturi nu m-au „cucerit” defintiv asa cum a facut-o kick boxingul. Tatal meu in acea perioada ma incuraja sa practic fotbalul ajutandu-ma mult in acest sens, in speranta ca eu voi ajunge un mare fotbalist. Dar soarta a fost alta si am ales kick boxingul definitiv, iar satisfactiile pe care acesta mi le-a oferit pana acum ma fac sa cred ca a fost cea mai buna alegere in acel moment al vietii mele.

R.B.G.: Stim ca antrenorul care te-a descoperit si indrumat in artele martiale a fost profesorul universitar dr. Dan Deliu. Ce ne poti spune despre perioada de inceput a campionului Daniel Ghita si cum a fost colaborarea cu unul dintre cei mai titrati antrenori din Romania?

D.G.: Profesorul Dan Deliu este si va ramane pentru mine un model de antrenor, mai ales pentru modul in care stia sa-si motiveze elevii. Este un foarte bun metodist si are o capacitate extraordinara de a transmite informatiile studentilor sai si ca sa exemplific acest lucru, eu personal dupa numai trei luni in care am practicat kick boxing cu maestrul Dan Deliu, am castigat titlul de campion national !!! A fost o performanta de invidiat si asta s-a datorat numai calitatilor de exceptie pe care maestrul Dan Deliu le are ca antrenor de arte martiale.

R.B.G.: Ce te-a atras la inceput si ce crezi ca ii atrage acum pe tineri (si nu numai) in a practica artele martiale?

D.G.: In acea perioada a anilor `90, posibilitatile de informare ale tinerilor erau destul de limitate. Pot spune ca in acea perioada ma fascinau (ca pe majoritatea tinerilor, dealtfel…) filmele cu Bruce Lee, Jean Claude Van Damme sau Chuck Norris, deseori imaginandu-mi ca as putea face si eu aceleasi miscari la fel ca acei mari maestri.. Cred ca acestea au avut un rol important in luarea deciziei mele de a practica artele martiale. Deasemenea la acea decizie au contribuit si parintii mei care erau ingrijorati la acea vreme de mine, deoarece eram foarte inalt si firav si s-au gandit ca daca ar fi sa practic un sport voi reusi sa imi fortific organismul si sa iau cateva kilograme in plus…
Pentru tinerii din ziua de astazi este mult mai usor deoarece ei au deja foarte multe modele in artele martiale, in mod special autohtone, care sa ii inspire si pe care sa le urmeze in eventualitatea unei cariere in artele martiale. Eu personal cred Daniel Ghita este un model de urmat pentru tinerii din ziua de astazi si sunt constient ca aceasta mare onoare este si o mare responsabilitate din partea mea, ceea ce ma motiveaza si mai mult in munca pe care o desfasor in artele martiale.

R.B.G.: Stim ca practici kick boxing de aproape 20 de ani. Ce inseamna o asemenea perioada de timp pentru un practicant de arte martiale. E mult, e putin?. Are vreo semnificatie pentru tine “vechimea” in artele martiale?

D.G.: Consider ca experienta si vechimea in artele martiale sunt foarte importante. Pentru mine personal au contat foarte mult acesti aproape 20 de ani de cand practic kick boxing. Daca la inceput nu aveam destule cunostinte tehnico tactice si castigam meciurile datorita „rautatii” de care dadeam dovada in acele partide pe care le disputam, cu timpul am inceput sa ma maturizez, sa invat mai multa tehnica, sa devin mai echilibrat… in acest fel am inceput sa intalnesc si adversari mai puternici decat mine. De abia dupa toate aceste experiente am inceput sa-mi dezvolt mentalitatea unui adevarat luptator de arte martiale, care imbina performantele fizice cu un mental superior si pot spune ca in acest moment sunt unul dintre cei mai buni luptattori din lume care reusesc sa faca acest lucru cu succes.

R.B.G.: Care a fost cea mai mare satisfactie ca sportiv de performanta?

D.G.: As putea spune ca au fost mai multe. Prima mare satisfactie a fost acea victorie impotriva renumitului luptator K1 Errol Zimmerman in gala din 2010, „K-1 Final Elimination”, sau „Finala de 16”, cum este denumită de cei direct implicaţi în fenomen. Apoi prezenta mea in „K-1 World Grand-Prix Final”, pe scurt „Marea Finală” ori „Finala de 8”, pe care regret ca nu am reusit sa o castig. Si nu in ultimul rand castigarea titlului mondial „It’s Showtime” la categoria grea, anul acesta pe 28 ianuarie.

R.B.G.: Se stie ca dieta unui sportiv este foarte importanta. Ce ne poti spune despre dieta ta? Care sunt secretele unui corp sanatos si apt de performanta?

D.G.: Dieta este extrem de importanta pentru un sportiv de performanta. Eu personal am o dieta foarte bine structurata, in general iau cinci mese pe zi la intervale de doua ore si sunt foarte atent la ceea ce mananc, totul fiind perfect calculat si eliminand din meniul zilnic tot ceea ce m-ar impiedica sa dau randament maxim in activitatea mea. In concluzie, daca esti un sportiv profesionist trebuie sa mananci profesionist !

R.B.G.: Faptul ca forma ta fizica si tehnico-tactica din ultimii ani este intr-o crestere spectaculoasa, este ceva evident. Ce crezi ca a determinat aceasta crestere a ta. O alta motivatie, un antrenament mai riguros, echipa cu care lucrezi?… Faptul ca te antrenezi in Olanda (care stim ca este considerata o mare scoala de campioni) a fost un lucru determinant pentru tine si rezultatele obtinute in ultimii ani in circuitele K 1 si It’s Showtime?

D.G.: Primul lucru important care s-a intamplat pentru mine si cariera mea sportiva este acela ca am avut sansa sa ma stabilesc in Olanda si sa ma pregatesc acolo. Kick boxingul olandez este cel mai performant la nivel mondial (majoritatea campionilor din circuitul K1 sunt olandezi: Peter Aerts, Sem Schilt, Ernesto Hoost etc). Deasemenea, informatiile pe care le-am „obtinut” acolo au fost indispensabile pentru obtinerea rezultatelor mele din ultimii ani. Mai mult decat atat, rigurozitatea antrenamentelor si mentalitatea olandezilor si-au pus amprenta pe cresterea spectaculoasa a nivelului meu de pregatire si a rezultatelor mele de exceptie din ultimul timp.
Bineinteles ca echipa cu care lucrez este de exceptie, in acest moment pe langa antrenorul Anil Dubar am angajat si un antrenor de fitness care se ocupa numai de pregatirea mea fizica, lucru care s-a vazut, cred eu, in ultimele partide pe care le-am disputat. Deasemenea in echipa am in acest moment si un medic personal care ma ajuta sa ma refac dupa fiecare antrenament sau meci disputat.

R.B.G.: Cum sunt antrenamentele in Olanda? Ne poti descrie cum decurge o zi din viata campionului Daniel Ghita in Olanda?

D.G.: Antrenamentele in Olanda sunt foarte grele si riguroase in acelasi timp. Nimic nu este facut la intamplare, totul fiind calculat in functie de etapa de pregatire in care ma aflu in acel moment.
Cum decurge o zi in Olanda?
Spre exemplu in perioada precompetitionala dimineata merg la alergare, fac „scari” sau alergare maraton, dupa care ma intorc la sala de fitness si fac cateva circuite cu greutati. Dupa antrenamentul de dimineata ma intorc acasa, iau masa de pranz si apoi ma odihnesc pentru antrenamentul de dupa amiaza. La antrenamentul de dupa amiaza merg la sala unde si in functie de program pot sa fac box, kick boxing sau sparring.

R.B.G.: Sportul a fost si este cel mai mare ambasador pentru noi romanii. Gestul tau de a purta steagul Romaniei pe umeri dupa fiecare meci international este pentru noi o reala dovada de patriotism (pe care din pacate astazi o intalnim din ce in ce mai rar la romani…). Cuvintele pe care tu le-ai adresat romanilor dupa finala „It’s Showtime” din 28 ianuarie 2012: “Te iubesc Romania! Multumesc tuturor romanilor de acasa care m-au sustinut!”, pe mine personal (si sunt sigur ca pe majoritatea romanilor care au urmarit acea finala) m-au emotionat foarte mult si cred eu ca prin aceste cuvinte ai trezit in multi dintre noi sentimente de mult uitate. De aceea iti multumim inca o data pentru bucuria si emotia pe care ne-ai daruit-o. Ce inseamna pentru tine sa fii roman? Crezi ca sentimentul de patriotism ar trebui cultivat tinerilor din ziua de astazi? Au antrenorii si profesorii de arte martiale si nu numai, datoria de a face acest lucru?

D.G.: Eu personal ma consider un patriot si oriunde merg in strainatate nu imi este rusine sa afirm ca sunt roman, ci dimpotriva intotdeauna sustin acest lucru cu mandrie ori de cate ori am aceasta ocazie. Dupa anii petrecuti in afara granitelor si dupa experientele traite in ultimii ani consider ca noi romanii suntem un popor special care privim oamenii necunoscuti sau straini (de alta nationalitate) ca pe niste prieteni, avand acea sinceritate si ospitalitate pe care nu le mai intalnesti la alte popoare. De aceea eu iubesc poporul roman si imi iubesc tara unde m-am nascut si indemn pe toti tinerii din ziua de astazi sa faca la fel.
Este foarte adevarat ca antrenorii au un rol important astazi in cultivarea sentimentului patriotic la tineri deoarece antrenorul are o foarte mare implicare in viata unui sportiv, acesta fiind la un moment dat, ca un al doilea parinte al sportivului respectiv.
Numai in acest fel tara si societatea in ansamblu se va dezvolta si numai in acest fel iti iubesti tara in care te-ai nascut. Nu trebuie sa ceri de la nimeni sa-ti dea mai mult, ci in primul rand trebuie sa ceri de la tine sa dai mai mult. Astfel, cu cat vei cere de la tine mai mult si vei munci mai mult vei ridica nivelul de trai in aceasta tara. Din experienta mea va pot spune ca la fel este si in strainatate, oamenii muncesc foarte mult pentru ei si implicit pentru tara in care traiesc iar rezultatele muncii lor nu intarzie sa apara.

R.B.G.: Stiu ca acum cativa ani ai avut de luat o decizie foarte grea in privinta viitorului carierei tale. Ai avut de ales intre o cariera de ofiter al unui serviciu special si cea de sportiv de performanta. Timpul a dovedit ca decizia ta a fost una foarte inspirata pentru cariera pe care ti-ai construit-o pana acum si m-as bucura sa stiu ca discutiile pe care le-am avut impreuna referitoare la acest lucru te-au ajutat in vreun fel in luarea acestei decizii. Eu personal ca prieten si fost coleg iti doresc o cariera sportiva cat mai indelungata si plina de succese. Cum a fost acel moment? A fost o decizie grea pentru tine?

D.G.: Da, a fost o decizie foarte grea pentru mine, eram de ani buni ofiter al acelui serviciu special si hotararea de a parasi structura respectiva la acel moment a fost foarte dificila. Fiind un serviciu special aveam o munca destul de solicitanta iar timpul pentru odihna si antrenamente era din ce in ce mai limitat, fapt ce se reflecta din ce in ce mai mult in pregatirea mea ca practicant de kick boxing. Imi placea foarte mult munca pe care am facut-o acolo, insa faptul ca nu am gasit o „formula” in care sa-mi pot continua antrenamentele la randamentul maxim, m-a obligat sa aleg intre cariera de ofiter si cea de sportiv de performanta. Am ales-o pe cea din urma deoarece am considerat ca in cariera mea sportiva inca nu terminasem ceea ce aveam de facut si nu imi spusesem ultimul cuvant in cariera de luptator de kick boxing. Alegerea mea a fost evident una inspirata, rezultatele obtinute in toti acesti ani confirmand ca aceasta a fost cea mai buna la momentul respectiv.

R.B.G.: In secolul acesta tot mai „poluat” din punct de vedere material, social, informational etc, in care tinerii renunta la miscare in favoarea calculatorului si internetului sau a altor preocupari mai mult sau mai putin nocive pentru sanatatea lor, ce crezi ca s-ar putea face pentru reorientarea tinerei generatii spre miscare, in general, si spre artele martiale, in special ?

D.G.: In primul rand prin o mai buna informare a tinerilor despre beneficiile practicarii unui sport si nu neaparat sport de performanta… in Olanda vin la sala oamnei cu varste cuprinse intre 60 si 80 de ani, sa faca antrenament !!! Pare incredibil dar acesta este adevarul. Cei de acolo au un cult pentru sport si pentru miscare in general, fiind convinsi ca practicarea unui sport nu poate fi decat benefica pentru sanatatea fizica si mentala a oamenilor.
In al doilea rand, prin ceea ce faci tu, aducand informatia cititorilor revistei Budo Gym si indrumandu-i spre practicarea artelor martiale ca fiind ceva benefic pentru corpul si spiritul acestora si prin intreaga mass media in general, care are un rol important in informarea corecta a tinerilor din ziua de astazi.
Deasemenea prin exemplul personal al meu sau al altor sportivi de performanta, care pot deveni adevarate modele pentru tineri.

R.B.G.: Te-ai gandit ce vei face dupa retragerea din sportul de performanta? O cariera de antrenor crezi ca ar fi cea mai potrivita? Ce ne poti spune despre proiectele tale de viitor? Sunt zvonuri ca ai incepe curand o cariera in UFC, este adevarat ?

D.G.: In primul rand vreau ca toti anii care mi-au mai ramas sa ii dedic sportului de performanta… doresc sa fac totul pentru sport si sa fiu un bun exemplu pentru toti cei care vin din urma si care vor dori sa urmeze o cariera in artele martiale. Consider ca mai am multe de facut in artele martiale si sunt convins ca finala K 1 de anul acesta din Japonia va fi doar primul pas si prima mare victorie din cele ce vor urma.
Daca acum cativa ani spuneam ca nu voi practica niciodata meseria de antrenor, odata cu trecerea timpului lucrurile s-au mai schimbat si pot spune ca ma gandesc serios la acest lucru si ca imi doresc sa pot impartasi tinerilor care vor dori sa urmeze o astfel de cariera, experienta si cunostintele mele acumulate in toti acesti ani.
Nu intentionez sa incep o cariera in UFC ci doar doresc sa ma antrenez cu Alistair Overeem in SUA pe o perioada de 6 saptamani, doar pentru a cunoaste si acest „fenomen”. Asta nu inseamna ca voi participa in viitor la meciurile de UFC. Eu am cariera mea in K 1 si dupa cum spuneam si mai devreme, obiectivul principal este castigarea finalei de anul acesta din Japonia .

R.B.G.: Cateva cuvinte pentru Revista Budo Gym ??

D.G.: Ma bucur mult pentru acest interviu, va felicit pentru ceea ce faceti si va doresc sa aveti cat mai multi cititori. Totodata sper, prin ceea ce faceti, sa impartasiti tuturor din experienta sportivilor si antrenorilor cu care ati mai colaborat. Deasemenea, sper sa fiu un exemplu bun pentru cititorii revistei voastre si mai ales sper ca oamenii, citind informatiile si interviurile din aceasta revista, sa castige dorinta de a merge la sala de antrenament.

 

OSU !
 Gruia Docan
6 dan jiu jitsu
3 dan kyokushinkai
Presedinte Budo Gym Club-Bucuresti