1. Sunt deosebit de onorat de faptul că aţi acceptat acest interviu! Sunteţi deja un nume în artele marţiale româneşti şi în sportul românesc în general. Despre dumneavoastră se ştiu foarte multe lucruri, în mod special de către cei „mai vechi” în practicarea artelor marţiale din Romania. Consider totuşi că şi noua generaţie, ca de altfel toţi practicanţii de arte marţiale si sport din Romania, ar fi foarte încântaţi de a afla cat mai multe despre dumneavoastră. Pentru început spuneţi-ne ceva despre dumneavoastră (o scurtă autobiografie).

Mai întâi, as dori sa adresez un salut sincer pentru toţi practicanţii de arte marţiale si pentru cititorii revistei electronice de arte marţiale Budo Gym si felicitări autorilor acestui demers de popularizare sub această formă, a ceea ce se defineşte ca fiind practicarea stilurilor marţiale în România!
Într-adevăr, am ajuns să fac parte din vechea generaţie a practicanţilor de „arte marţiale”, dacă ar fi să privim dinamic, în timp, această activitate complexă, căci eu am început practicarea judo-ului în 1968 (anul înfiinţării FR de Judo) la Craiova, cu unul din cei mai buni specialişti din generaţia lui, pe atunci Asist. Univ. Ştefănuţ Stelian care a fost şi antrenor al lotului de juniori la acea dată, dar şi un bun metodist, certificat de cartea de esenţă ştiinţifică de necontestat, denumită „Antrenamentul sportiv în Judo”, în Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1983;
Cu pregătirea zilnică specifică, dar şi cu explicaţiile pertinente, ştiinţifice ale efortului prestat, cu o motivare mai mult decât suficientă pentru un adolescent ambiţios şi interesat de învăţătură (am terminat liceul de matematică-fizică Nicolae Bălcescu actualul Carol I din Craiova, ca premiant al ultimelor clase!) am ajuns repede să câştig medalii naţionale şi după accederea în lotul României de juniori, chiar internaţionale, la judo, pe atunci fiind singura disciplină olimpică de arte marţiale.
Pasiunea pentru judo a fost atat de mare încât am ales-o ca viitoare profesie, deoarece am devenit profesor – antrenor cu specializarea judo, după absolvirea cursurilor IEFS Bucureşti ca şef de promoţie (ultima generaţie, pe atunci cu 4 ani). Am reuşit astfel să mă încadrez pe post de profesor de judo la Casa pionierilor a sectorului 3, pe vremea aceea.
Între timp, la Bucureşti ca student, am practicat box cu Eustaţiu Mărgărit, Wado-ryu karate do cu Frederico Luis Tavares sau kick şi thai box cu Mircea Boldea, dar şi jujutsu cu regretatul Gurski Alois.
Judo l-am perfecţionat cu prof. univ. dr. Hantău Ioan, devenind între timp Centrură Neagră 1 Dan şi multiplu campion al acestei discipline. Accidentele, slăbirile ( pe care nu le recomand nimănui) dar şi aspectele sociale m-au determinat să mă axez numai pe predarea judo-ului şi ieşirea din activitatea de performanţă.
După anul 1990 am obţinut si carnetul de antrenor de all styles full contact, cu specializare în kick şi thai box, unde am realizat şi cele mai mari performanţe ca antrenor.

2. Ştim cu toţii ca pentru mulţi dintre marii maeştri se spune că stilul i-a ales pe ei şi nu invers. Şi mai ştim faptul că dumneavoastră practicaţi in paralel mai multe stiluri de arte marţiale, fiind unul dintre promotorii artelor marţiale de contact după anii `90 in Romania. V-aş ruga dacă puteţi să îmi spuneţi ce stil vă defineşte cel mai mult dintre cele pe care le practicaţi si de ce aţi ales acest stil?

Desigur că prima dragoste nu se uită niciodată iar performanţa şi timpul cel mai mare l-am alocat pentru formarea şi perfecţionarea mea în judo. Cunoştinţele, priceperile din judo m-au ajutat să performez apoi şi în kick sau thai box, având bazele metodice din această disciplină olimpică în care Romania are rezultate de excepţie.

3. În perioada de dinainte de `89 posibilităţile tinerilor (şi nu numai) de a-şi petrece timpul nu erau atât de variate ca în ziua de astăzi… ceea ce din anumite puncte de vedere nu cred că era un lucru rău… mă refer aici la lipsa unor aspecte negative ce decurg din nefericire, din aceasta libertate şi diversitate de astăzi.
In acea perioadă sportul era la mare cinste, sportivii şi campionii erau respectaţi şi priviţi ca nişte eroi naţionali. Ce v-a determinat să alegeţi practicarea artelor marţiale în acea epocă şi ce credeţi că îi mai atrage acum pe tineri (şi nu numai) în a practica artele marţiale?

Exact nevoia de afirmare, de a practica un sport de contact, individual, adică rezultatele eforturilor tale să depindă de tine şi nu de coechipieri, dar bineînţeles că echipa de specialişti cât şi colegii de sală (dojo) au importanţa lor de netăgăduit. Dorinţa de a fi neînvins, curajul, uneori „nebun” de a lupta chiar cu riscul unor accidente, dorinţa de a fi primul, ambiţia de a excela şi de a deveni cineva au fost multe dintre argumentele care m-au determinat să aleg judo la acea dată. A mai fost si sugestia unui vecin, doctor, care i-a recomandat tatălui meu să mă ducă să practic un sport pentru a fi mai sănătos!

4. Care a fost cea mai mare satisfacţie ca sportiv de performanţă?

Titlurile cucerite, mai ales cele universitare dar şi intrarea în loturile naţionale de juniori si tineret ale României, au fost momente de mare satisfacţie dar şi meciurile câştigate prin ippon cu tehnici deosebite sau aprecierile specialiştilor din acele timpuri cât şi reuşita la examenele de grad sau Dan, au fost momentele mele de mare satisfacţie sportivă.

5. Să fii un antrenor bun şi un sportiv bun, sunt doua provocări diferite? Daca da, spuneţi-ne care a fost cea mai mare provocare pe care aţi avut-o ca sportiv. Dar ca antrenor? In acest sens, ştim că în calitate de antrenor aţi avut un număr mare de rezultate foarte bune atât în competiţiile de judo cât şi în cele de all-styles, dumneavoastră fiind propriu zis cel care i-a descoperit şi îndrumat pe cei mai titraţi campioni ai României la Kick boxing: Sora Ciprian si Daniel Ghiţă. Ne puteţi spune mai multe detalii privind aceste performante?

Pasiunea, competenţa, expertiza câştigată prin studiu teoretic, metodic şi mai ales practic, au fost la baza rezultatelor mele de excepţie. Să ştii să selecţionezi pe viitorii campioni este o ştiinţă, să-i pregăteşti este o artă!

6. Ce ne puteţi spune despre partea de performanţă din artele marţiale, care chiar dacă este doar o etapă din „lungul drum al desăvârşirii căii” unui budoka, are în mod special în ziua de astăzi un impact destul de pregnant asupra publicului larg, un rol important în acest sens avându-l şi mass media care (fiind la rândul ei produsul unei societăţi a profitului prin orice mijloace..) nu a putut să nu promoveze în mod special partea de spectacol din artele marţiale (mă refer aici la artele marţiale de contact… K1, Pride, UFC etc.).

Societatea de consum vrea „pâine şi circ” ca pe vremea romanilor şi cei mai buni luptători din stilurile full contact, mai ales la categoriile mari, sunt cei mai iubiţi şi admiraţi, ori asta am căutat să-i găsesc, să-i pregătesc să devină cei mai buni… printre altele. Nu am neglijat niciodată partea educativă şi deontică a practicării stilurilor marţiale şi de aceea sportivii antrenaţi de mine sunt şi reuşite modele sociale, profesionale!

7. Care credeţi că sunt secretele obţinerii marii performanţe în artele marţiale ? Poate un talent ieşit din comun, o muncă extraordinară, o dietă perfectă, un antrenor foarte bun… Care sunt calităţile pe care trebuie sa le aibă şi cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească un sportiv (practicant de arte marţiale) ca să ajungă la marea performanta ?

Toate la un loc şi mai ales consecvenţa, creativitatea, curajul de a antrena după alte tipare…

8. Ca antrenor, ce consideraţi că este mai dificil… atunci când lucrezi cu începătorii sau cu sportivii de performanţă?

Fiecare etapă de pregătire are momentele ei mai dificile pe care trebuie să le abordezi cu expertiza ştiinţei sportului de combat.

9. Credeţi că la ora actuală artele marţiale au o tendinţă vizibilă de transformare a lor în sport şi implicit de orientare a lor spre o latură pur comercială? Credeţi că această transformare este benefică pentru artele marţiale?

Am susţinut mereu că fără o bază marţială nu poţi fi un sportiv judoka sau kick boxer bun. Fără luptă nu există artă marţială!

10. In secolul acesta tot mai „poluat” din punct de vedere material, social, informaţional etc., în care tinerii renunţă la mişcare în favoarea calculatorului şi internetului sau a altor preocupări mai mult sau mai puţin nocive pentru sănătatea lor, ce credeţi că s-ar putea face pentru reorientarea tinerei generaţii spre mişcare, în general şi spre artele marţiale, în special ?

Astfel de materiale legate de necesitatea popularizării exemplelor pozitive, de cunoaştere de către publicul larg, prin materiale accesibile, a valorilor promovate de practicarea artelor marţiale, valenţele lor în profilul personalităţii practicanţilor sunt metode binevenite de promovare. Alte publicaţii, filme, articole legate de cariera marilor sportivi şi antrenori din Romania (şi avem foarte multe exemple pozitive în domeniul combatului) pot atrage, dau un impuls, determină pe mulţi alţii prin exemplul personal, să practice unul sau mai multe stiluri de arte marţiale.

11. Ce ne puteţi spune despre activitatea dumneavoastră didactică şi care au fost cele mai mari satisfacţii în acest domeniu?

Pe acest domeniu marea satisfacţie a constituit-o pentru cariera mea, accederea la titlul de Profesor universitar cu finalizarea studiilor doctorale, fiind printre primii din România din domeniul artelor marţiale.

12. Mi-aţi fost profesor în anii 90 la cursurile pe care le urmam în cadrul ANEFS şi vă pot spune sincer că v-aţi pus o amprentă serioasă mai apoi pe cariera mea de sportiv şi antrenor de arte marţiale. Ştiu că mi-aţi propus la un moment dat ca eu să îmi dau licenţa de antrenor în judo, ceea ce pentru mine a reprezentat o mare dovadă de apreciere şi preţuire din partea dumneavoastră şi chiar dacă atunci am ales altă „cărare a muntelui” prin care să ajung în vârf, vreau să vă mulţumesc pentru tot ceea ce aţi făcut pentru mine în tot acel timp în care am lucrat împreună. Ce ne puteţi spune despre acei ani ?

Eu cred că atunci când specialişti ca tine sau colegi ai tăi, absolvenţi de facultăţi de profil dar totodată practicanţi de arte marţiale, vor intra in sistem, se va ameliora actuala stare, va fi o etapă marcată de progres şi o valorificare în performanţe de top la nivel mondial aşa cum a demonstrat Bercean Florin în judo prin rezultatele de excepţie ale Lotului olimpic feminin de senioare.

13. Ce ne puteţi spune despre proiectele dumneavoastră de viitor?

Sper să demonstrez în continuare că sunt un bun profesor, antrenor şi mai ales să-mi pun toată priceperea mea în slujba artelor marţiale din România, să-i determin şi pe alţii să aleagă această cale, cu demnitate, inteligenţă şi de ce nu cu mari satisfacţii dar şi eforturi deloc de neglijat.
Vă doresc succes in demersul pe care-l promovaţi şi fiţi siguri de susţinerea mea atât timp cât doriţi şi faceţi bine sistemului nostru marţial.

 Shihan Gruia DOCAN
5 dan – karate kyokushin
Presedintele Clubului sportiv Budo Gym – www.budogymclub.ro
Presedintele Federatiei Române de Karate Kyokushin – www.frkk.ro