Kyokushinkai

Istoric Kyokushinkai

KyokushinKai este un stil de karate care presupune o pozitie de verticalitate si un contact direct, fondat in 1964 de Masutatsu Oyama, nascut sub numele de Hyung Yee Choi. Kyokushinkai se traduce din japoneza “calea adevarului suprem”. Kyokushin isi are radacinile intr-o filosofie care implica auto-imbunatatire, disciplina si un antrenament dur (bine pus la punct, aspru, ferm).

Kyokushinul a influentat multe dintre scolile de karate cu tehnici de “full contact”, punand accent pe o combatere realista, rezistenta fizica, un intreg curriculum de pregatiri de formare. Sistemul de concurenta (competitie) Knockdown Karate, pionierat de kyokushin, este adoptat de mai multe organizatii si diferite stiluri de karate. Alte organizatii de arte martiale s-au inspirat din Kyokushin de-a lungul anilor, adaugand unele completari, cum ar fi tehnicile de “grappling”, dar urmand in continuare aceeasi filosofie a metodelor de formare realista si practica. In prezent Kyokushin kaikan este cunoscut ca cel mai puternic stil de karate.

Originea

Masutatsu Oyama, pe numele sau adevarat Hyung Yee Choi, a vazut lumina zilei in 1923, in Kinje, in sud-vestul Coreei, la cateva mile de tarmul Marii Galbene la circa 180 de mile sud-vest de Seul. De pe cand avea 9 ani, Yee s-a antrenat sub ochiul expert al idolului sau, un nord-coreean, pana la varsta de 13 ani cand a plecat la Seul sa urmeze liceul. La doar 14 ani si-a parasit tara si a plecat in Japonia sa urmeze cursurile academiei militare din provincia Yamanashi. A inceput sa studieze karate-ul, stilul Shotokan. Timp de doi ani s-a antrenat in aceasta arta martiala, introdusa in Japonia din Okinawa pe la inceputul secolului. Dar nemultumit de antrenamente, Oyama s-a decis sa plece la Tokyo pentru a studia in continuare. A fost primit pentru antrenamente la Shotokan, in cartierul Mejiro, unde Funakoshi parintele karate-ului japonez preda stilul Shotokan impreuna cu fiul sau. La 18 ani, Oyama l-a cunoscut pe specialistul coreean de karate Gojukai, Cho Hyung Ju. Au devenit curand prieteni si in urmatorii doi ani Oyama a studiat stilul Gojukai cu acesta. In anul 1945 se casatoreste, si tot in acelasi an primeste 4 Dan de la Gichin Funakoshi. Ascultand sfatul lui Cho Hyung Ju, Oyama s-a retras in prefectura Yamanashi, la 60 de mile vest de Tokyo. Curand dupa intoarcera in capitala, l-a cunoscut pe Tenshichiro Ozawa, un celebru politician si om de stat. Acesta l-a convins, in cele din urma, sa se intoarca in munti si sa ramana de data aceasta, cel putin un an, sa traiasca singur, sa duca o viata simpla, sa se antreneze si sa se intareasca. Oyama si-a petrecut luna dupa luna urmand un program fix: se antrena sapte ore, dormea opt ore, lua trei mese pe zi, meditand si relaxandu-se in restul timpului. In acea perioada a lucrat la acele tehnici de spargere proprii Mergea in maini sprijinindu-se in cate doua degete, impingea 200 kg, zdrobea stalpi de telefon cu pumnii si ii desprindea, sfarama pietre si spargea scanduri cu o singura lovitura data cu muchia palmei. A trecut un an, si el a ramas pe muntele Kyosumi, traind si antrenandu-se ca Yamabushi (calugarii razboinici) vechii Japonii. Gasind ca pumnii sai, tari ca niste ciocane, sunt prea puternici pentru carnea si oasele muritorilor, el a trecut la lupte de tauri, doborandu-i cu lovituri de pumni in crestet, retezandu-le coarnele cu shuto uchi si ucigandu-i cu o rasucire puternica a gatului. De asemenea a inceput sa zdrobeasca copaci, pietre, sticle, tigle, caramizi si scanduri, orice gaseau mainile sale puternice. De 40 de ori a incercat sa rupa coarne de taur cu lovituri cu cantul palmei, si de 36 de ori a reusit. Coarnele foarte lungi le-a desprins in doua bucati. Cu toate ca s-a povestit despre Oyama ca ar fi omorat 50 de tauri, in realitate nu a omorat decat trei, la toti rasucindu-le gatul. Toate luptele cu tauri din regiunea Tateyama s-au petrecut in 1949. Odata, compania cinematografica Shochiku a trimis o echipa sa toarne un film de 20 de minute despre uciderea unui taur. In 1947 a castigat Campionatul de Karate al Japoniei, devenise celebru in tara si strainatate pentru luptele sale cu taurii. In martie 1952, a fost invitat la Chicago de catre asociatia profesionista de lupte, impreuna cu judoka Kokochi Endo si cu luptatorul profesionist Marele Togo, din Hawai. Dupa o mare demonstratie in Chicago, cei trei au efectuat un turneu american, pana in noiembrie, provocand luptatori si boxeri profesionisti. Oyama a castigat toate meciurile prin K.O. In 1955 primeste al 6-lea dan de la Gogen Yamaguchi. In 1957, Oyama a calatorit pana in cele mai nordice insule din Hokkaido, unde a stat sase luni. In aceasta perioda a incercat sa lupte cu un urs, dar meciul s-a dovedit a fi imposibil, pentru ca ursul era atat de inalt, incat Oyama nici macar nu-i putea ajunge la cap cu pumnul. Mas. Oyama s-a intors in 1959 in S.U.A., a facut cateva demonstratii si a deschis “Mas. Oyama’s Karate” in Chicago, Los Angeles si San Francisco. A mai efectuat cateva demonstratii si la sediul F.B.I. din Washington DC. Turneul de demonstratii l-a adus si la New York. In 1960 cand Oyama a plecat la New York, pentru a organiza Turneul Nord-American de Karate la Madison Square Garden, New York Times l-a descris ca pe “cel mai dur om din lume”. Cu toate ca a shimbat numele stilului din “Mas. Oyama’s Karate” in “Kyokushinkai” in 1961, abia in 1963 si-a construit cartierul general, Honbu. In 1969 Oyama a organizat ceea ce sustine ca a fost “Primul turneu open al intregii Japonii”. In 1974 i-a fost acordat al 9-lea dan. In aprilie 1994 Sosai Oyama moare lasand prin testament pe Akiyoshi Matsui ca lider al KYOKUSHINKAIKAN – I.K.O. Din nefericire scandalul incepe odata cu contestarea testamentului lui Sosai de catre multi din Shihanii japonezi si nu numai. Apare acum o nouä sciziune oficiala de aceasta data. Totusi, cei mai multi il recunosc ca succesor al scolii Kyokushin pe Akiyoshi Matsui. numit acum Sokei Matsui. O parte din vechii elevi se despart de Matsui preferand conducerea lui shihan Yukio Nishida si a altor cativa shihani. Aceasta a determinat sciziunea Kyokushin-ului la nivelul tuturor tarilor si paradoxal aparitia in 1995 a doua campionate mondiale diferite numite la fel – Al VI-lea Campionat Mondial Open. Pentru miscarea Kyokushin din intrega lume 26 April 1994 a fost o zi indurerata. Moartea unei legende, a unui remarcabil invatator a zguduit lumea. Oyama nu numai ca a creat si dezvoltat un sistem de lupta, filosofia lui a dat milioanelor de oameni sens si continut vietii. A fost considerat unul dintre cei mai buni profesori de karate din lume, a ridicat multi profesori si instructori remarcabili si astfel a dat o buna reputatie karate-ului Kyokushin. El a creat un stil dur dar corect. Pentru majoritatea lumii, el a fost si ramane “cel mai dur om din lume”. “Eram uneori in contact cu gangsteri si exista intotdeauna posibilitatea de a ma asocia cu ei, dar in loc sa devin sef de banda, am luat un alt drum in viata si am devenit maestru”.

Kyokushin in ziua de azi

Existent ca o singura organizatie sub conducerea fondatorului, Mas Oyama, organizarea Kyokushin, dupa moartea maestrului, s-a divizat in siferite grupuri, fiecare pretinzand propria autoritate ca reprezentant al adevaratului Honbu.
Multe dintre aceste grupuri folosesc nume identice sau avand mici diferente. Ca urmare exista multa confuzie de politica interna si rivalitate intre grupuri. Diferite alte organizatii au derivat din Kyokushin si predau tehnici similare, dar folosesc denumiri diferite. De asemenea, numeroase dojo-uri in intreaga lume vor sa predea un curriculum Kyokushin, fara a avea legaturi formale cu organizatia.
Desi dificil de cuantificat, se presupune ca numarul de elevi si instructori implicati in procesul de invatare, de predare a stilului sau a unuia dintre variatiile acestuia, este semnificativ in aproape toata lumea si este de ordinul milioanelor.

Tehnici si formare profesionala

Initierea in Kyokushin consta in trei elemente principale: tehnica, disciplina/forma, sparring. Acestea sunt denumite uneori cele trei “K’s”, dupa cuvintele japonez : kihon (tehnica), kata (forma), si Kumite (sparring).

Tehnica (kihon)

Sistemul Kyokushin se bazeaza pe Karate traditionale cum ar fi Shotokan si Goju-Ryu, dar include multe elemente de sporturi de lupta cum ar fi box, Muay Thai si Kickboxing in Kumite. Multe dintre tehnicile folosite in Kyokushin Karate nu se gasesc in alte stiluri de karate.
In aceasta forma de karate, instructorul si studentii sai trebuie sa aiba parte din greu de sparring pentru a se pregati pentru lupta full contact.. Spre deosebire de unele forme de karate, Kyokushin pune un mare accent pe contactul complet in lupta, care uneori este facut fara manusi sau echipament de protectie. Aceasta violenta aparenta este temperata, deoarece loviturile de pumn cu mainile goale la cap nu sunt permise.
Aceast lucru reduce riscurile imediate cat si pe termen lung, de traumatisme craniene. In timp ce toate loviturile de picior la cap si fata sunt permise, avand in vedere natura acestor tehnici, leziunile sunt rare, si pe termen lung traumele craniene, comune in box si kickboxing sunt practic inexistente. Acest lucru face ca stilul de formare Kyokushin sa fie foarte popular in randul profesionistilor din domeniu.
In primele turnee si sesiuni de formare Kyokushin loviturile de coate la fata erau permise, dar asta a dus la mai multe leziuni, si, astfel, elevii au fost nevoiti sa se retraga de la antrenamente. Prin urmare, sa decis ca loviturile de maini si coate, la nivelul capului si gatului sa nu mai fie permisa in formarea profesionala si in competitii. Oyama credea ca purtand manusi de protectie se va distrage realitatea ce constituia acest stil de lupta.
Din punct de vedere tehnic, Kyokushin este o particularitate a unui cerc de stiluri, care incorporeaza cu succes un amestec de tehnici liniare puternice .

Kata

Kata este un fel de ritual de auto-formare in care modele de miscari memorate sunt efectuate cu scopul de a practica o manevra de lupta.

Sparring (kumite)

Sparring, numit deasemenea Kumite, este folosit pentru antrenarea de aplicare a diverselor tehnici intr-o situatie de lupta. Sparringul este de obicei o parte importanta a formarii, in cele mai multe organizatii Kyokushin, in special la nivelurile superioare cu elevii cu experienta. In multe organizatii Kyokushin, loviturile de brate si coate la cap si gat sunt interzise.
Cu toate acestea, lovituri de genunchi la nivelul capului, loviturile de pumni la partea superioara a corpului, precum si loviturile cu piciorul spre interior si exterior sunt premise. In unele organizatii Kyokushin, in special in afara turneelor, manusile si protectiile de picioare sunt purtate. De obicei, copii poarta echipament de protectie la nivelul capului pentru a diminua impactul oricarei lovituri in aceasta zona.
Viteza si controlul sunt instrumente cu care se lucreaza in sparring, iar intr-un mediu de antrenament intentia practicantului nu este sa-si raneasca adeversarul, cat executarea cu success a unor lovituri potrivite. Competitia de lupta, este departe de a fii in conformitate cu normele de knock-down karate, in care obiectivul este de a lasa la pamant adversarul. In Kyokushin, “full contact” sparring este considerat testul final al fortei, rezistentei si spiritului.

Cultura

Notarea:
Centurile colorate isi au originea din Judo, la fel ca si pregatirea “gi”, sau mai correct in limba japoneza “Dogi”. In Kyokushin, ordinea centurilor variaza in functie de fiecare grupare, dar in acord cu Honbu lui Oyama, gradele kyu si culorile centurilor sunt dupa cum urmeaza:

Alb(nici o clasa)
Alb cu o dunga de culoare portocalie : 10 kyu
Portocaliu cu o dunga de coloare albastru deschis : 9 kyu
Albastru deschis : 8 kyu
Albastru deschis cu o dunga galbena : 7 kyu
Galben : 6 kyu
Galben cu o dunga verde : 5 kyu
Verde : 4 kyu
Verde cu o dunga maro : 3 kyu
Maro : 2 kyu
Maro cu o dunga aurie : 1 kyu
Negru: 1 Dan

Fiecare centura colorata are doua niveluri, cel de-al doilea fiind reprezentat printr-o dunga pe centura. Centura de culoare alba nu reprezinta nici un nivel, cu toate acestea are menirea de a detine un loc in “gi”. Ca atare, centura de culoare alba este folosita de catre practicantii care nu au capatat niciun grad de calificare. In unele variatii de Kyokushin, centura portocalie este inlocuita cu o centura de culoare rosie. Sistemul de centuri conceput de Oyama, a fost urmat timp de 30 de ani, cu exceptia portocaliului/rosu, care a fost introdus in ultimul an din viata sa. De asemenea unele grupuri au utilizat centurile rosii pentru clasele dan ridicate, dar Oyama nu a urmat aceasta practica, in dojoul si-n organizatie, purta intotdeauna centura neagra.

Karate Kyokushin are un system de clasificare a centurilor similar cu alte arte martiale. Cerintele pentru fiecare nivel variaza de la o tara la alta, unele mai stricte si mai exigente decat celelalte. De exemplu, in unele tari europene, pentru fiecare nivel de clasificare se cere elevului sa indeplineasca toate cerintele complete pana la gradul pentru care va fi testat.
Deci, studentul care este testat pentru centura de gradul negru va indeplini toate cerintele de centura Orange, apoi toate cerintele de centura albatra si asa mai departe. Cerintele de luptele libere, pentru centura neagra de gradul intai, de asemenea, variaza de la douazeci de runde la patruzeci de runde, in functie de regiune, de obicei cu contact la nivel foarte ridicat, fara nici un echipament de protectie, decat pentru gura si zona inghinala.
Nu este atat de importand numarul de runde de lupta, ci mai degraba intensitatea efortului depus defineste gradul. In unele domenii nu exista notari formale, in loc de prezentarea studentului dupa un nou nivel depregatire, exista o aprecierea instructorului care considera capacitatile studentului de a indeplini toate cerintele nivelului.
Fiecarui elev ii este acordata la inceputul pregatirii o centura alba. Cu fiecare succes de calificare al unui nivel, studentului ii este atribuit un rang kyu, o dunga la centura curenta, sau o culoare de centura cu totul noua. Obtinerea unei centuri negre cu 1 dan , sau Shodan, poate dura de la 4 ani, dar de multe ori, pana la 6-10 ani de formare profesionala.
Fiecare centura, cere un numar diferit de lupte necesare pntru un rang sparring de calificare, incepand de la centura alba. Ceea ce defineste centura neagra in Kyokushin este reprezentat prin putere, spirit si curajul de kumite.

Concurenta si Turnee

Turneele de competitie sunt o parte importanta a Kyokushinului. Turnee Kyokushin sunt organizate pe tot parcursul anului pe fiecare continent in lume, dar cele mai mari sunt detinute in Japonia, in cazul in care acestea sunt televizate la televiziunile japoneze acestea atrag un public de mii de oameni. Turneele sunt organizate sub forma categoriilor de greutate, sau turnee deschise (open). Turneele Kyokushin sunt cunoscute in lume sub numele de Jocurile Olimpice de Karate. Cultura Kyokushin considera ca a accepta o provocare reprezinta angajamentul unui practicant Kyokushin pentru principiile artei.
O modalitate de a participa la o provocare, in care un student Kyokushin isi testeaza curajul si dorinta de a invinge un adversar, se afla ca si principiu intr-un astfel de turneu de competitie. Cele mai multe turnee de kyokushin urmeaza folosesc regulile de “knockdown”, norme in care punctele sunt acordate pentru doborarea adversarului la podea prin lovituri de picioare si pumni. De obicei in aceste competitii este interzisa brutalitatea. Loviturile de brate la cap, fata gat si coloana sunt interzise. Multe turnee Kyokushin, au o mare deschidere, si permit practicantilor de karate sa concureze si sa abordeze orice stil de arte martiale.

Influenta asupra altor Stiluri de Knockdown

Kyokushinul a avut o mare influenta pentru multe alte stiluri, iar regulile de competite pentru knockout karate au fost preluate, deasemenea, de un numar mare de stiluri de lupta. Multe alte stiluri de karate isi au originea din Kyokushin, cum ar fi, Ashihara Karate, Budokaido, Godokai, Enshin de Karate, Seido juku, Musokai, Shidokan si Seidokaikan (stil care provenea K-1 turneu Kickboxing), sunt stiluri de knockdown si utilizaza cu mici variatii aceleasi norme de concurenta.
Alte cateva stiluri, cum ar fi Kansuiryu Karate si Byakuren sunt, de asemenea, stiluri de karate knockdown, dar isi au originea in mod independent de Kyokushin, avand adoptand pur si simplu acelasi format de concurenta. Unele stiluri originale Kyokushin, cum ar fi Jushindo si Daido Juku, au fost puternic influentate de tehnicile si traditiile kyokushin, dar au ales sa renunre la Knockdown karate sparring in favoarea influentelor regulilor de competitie dintr-un mixt de arte martiale.
Alte stiluri, cum ar fi Kokondo, sunt derivate puternice din Kyokushin, dar au eliminat formatul de knockdown, si s-au axat pe lupte de “strada”, fara a avea o directie spre turnee si competitii.

 

Bonus, mai jos sunt 5 parti ale unui documentar facut de catre fratii de la Discovery Channel despre Kyokushin karate.

 

REDACTIA